Eu n-am cerut prea mult, - o molecula de iubire. În viața-mi de tumult, mi-a fost o amagire. Apoi, dat-am himera iubirii pentru cuvânt. În vers pus-am culorile orbirii ... O, știu, e greu de înțeles. Trăirea exprimată, puțin din eul liric, din toamna fermecată, din cadrul cel idilic ... Le-am înghețat în iarnă - pastelul ce l-am scris. ,,Statuia'' se încarnă, rămân, doar, eu, c-un vis ... La poarta disperării bătut-am și-am strigat. Răspuns din largul zării, timp ... timp am așteptat. Plămadă din durere, o facere, o alta apar ca o părere cioplită cam ... cu dalta ... Năluca cea din vis, ce-apar și iar dispar, rămâne ce am scris aici și ... la ziar ... Dorințe răstignite pe a lui Procust pat, scurtate sau lungite ... Nimic n-a mai contat. ....................................... E-un semn de prețuire - mă-ntorc la-ntâia-mi vrere - ,,o moleculă de iubire''. Iubirea-n veci nu piere! 31 octombrie 2020 Mara Emerraldi
sâmbătă, 31 mai 2025