O noapte de iulie la Săcel Se ivește luna de pe deal, galbenă, rotundă, ca un glob, se împarte-apoi în fiecare val, pentru fiecare val, câte un ciob! Deasupra ei, puzderie de stele, acoperă sclipind bezna adâncă, călăreți pe caii fără șele, ce-n infinitul nopții se aruncă! Carul Mare se vede într-o parte, Carul Mic, se vede și el clar, numai luna, cu globu-i de cleștar, se-aruncă-n lac, în mii de cioburi sparte! Se pune-un vânticel să sufle lin, cu palma-i fină el trece peste lac, se-aud copacii ca într-un suspin foșnind pe deal, prelung, elegiac! Străluce luna precum un far gălbui, lumina-i blândă, atinge chipu-ți blând, aștept cu tine sosirea nimănui, până stele s-or stinge , rând pe rând!
sâmbătă, 31 mai 2025