În noaptea-aceea am uitat de toate: De ape, de primejdii și părinți. Eram copila ce credea că poate În urne de iubire pentru sfinți, Să priponească timpul în cosițe Și prizoniera ochilor tăi mari S-adune din iatacuri de domnițe Toti sâmburii dorințelor amari În noapte-aceea se pierdea sub tâmple Sub ramuri, sub biserici, sub tăceri, Iubirea ce avea să se întâmple Și-avea să ne subjuge în căderi. La miezul cald dintr-o oglindă–n dungă Aveam să-ngenunchez de mii de ori, N-avea putere viața să-mi ajungă Să te aștept prin pătimi și vâltori În noaptea-aceea , Doamne cum se face ? Cu Tine, fără Tine, dar cu noi , Din acea noapte până mai încoace N-am încetat să sper pentru-amândoi Că vom uita și maluri și nisipuri Ne vom feri de apele adânci Și din fântâni de stele fără chipuri Bucăți de noapte vom săpa sub stânci Ca-n noaptea-aceea, știu că niciodată Nu voi mai tremura sub alte bolți Nici Dunărea cea blândă și curată Nu ne va ispiti la fel pe toți Așa cum ai deschis cândva iubirea Și ai ascuns-o apoi într-un sertar Azi lasă-mă să mai respir lumina Unui păcat de care n-ai habar
sâmbătă, 31 mai 2025