O ploaie cu magnolii albe

- Mi-e dor de-o ploaie cu magnolii albe
Să-mi ude tâmpla grea când mă sărută
Şi să-mi îmbrace umerii cu rouă,
O haină din metafore ţesută.

Să plouă în Dumbravă pe aleea
Acelui vis ce încă mă frământă
Şi-mi răsfoieşte noaptea, ca pe-o carte
Scrisă demult, în ziua noastră sfântă

Când am brodat cu lacrimi un descântec
Şi-am legănat pe braţe bucuria
De-a ne uni a primăverii vrajă
Şi-a preschimba în viaţă poezia.

- E cod multicolor de jar, iubite,
Ne-aşteaptă luni de foc dogoritor
Şi ploile s-au rătăcit departe
Pe-un alt tărâm... De-ai ştii cât mi-e de dor

Să mă transform în roua ce-ţi sărută
Piciorul ars prin iarbă când păşeşti,
Măcar o clipă vreau să-mi simţi răcoarea,
Dar soarelui te rog să-i mulţumeşti

Că-mi lumina în ierni pustii lucarna
Şi toamnele le-a îmblânzit mereu
Să mi te-aducă-n pragul primăverii
Într-un poem, să fii destinul meu.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif