În minte aud mereu glasul tău, Iar lacrimi izvorăsc din sufletul meu, Te caut în noaptea cu cântece de stele, Ce-alină-n somn visele mele. Tu urci spre lună pe aripi de vânt, Iar eu tremur când aud al tău cuvânt, Și-n umbra ta eu văd de multe ori, Cum îngerii coboară prin raze de comori, Dar ești departe de parcă a trecut un veac, Iar eu mă plimb singură sub al tău copac. Te-ascunzi-n lună printre umbre, Iar norii-ți plimbă chipul în locuri sumbre Și plimbă veninul din a ta făptură, Când vine din nou acea mare furtună. Aș vrea să te prind într-o bună zi, Dar tu umbli noaptea cu ochii tăi verzi, Iar dorul de șoapta ta aș vrea s-ascult, Când fluturii mă-nconjoară, aduși de vânt. Așa e visul noaptea, întotdeauna, O rază de iubire vine când răsare luna.