O stea

S-a mai aprins iarăşi o stea
Şi altele s-or mai aprinde,
Vulcan nestins e umbra mea,
Pământul nu mă mai cuprinde!

S-a mai aprins iarăşi o stea,
Un colţ de zare străluceşte,
O lacrimă curge din ea
Şi în pământ se zvârcoleşte.

Rămân la capăt de hotar
Câteva rânduri despletite
Ce plâng al lumii gând hoinar
La capul unei cruci albite.

O lacrimă dintr-un ocean 
Îşi cântă dorul pe o strună,
În cer se-adună an de an
Mai multe stele de lumină.

S-a mai aprins iarasi o stea
Ce crucea nopţii luminează,
Crâmpei de cer poartă în ea
Şi-n gânduri mi se furişează.

S-a mai aprins iarăşi o stea…