- Pe geam văd bruma, umblă cu năframă Și descheiată la paltonul lung, Pășește-ncet lăsând câte o scamă Pe pomii goi, aș vrea să o alung Din inima ce umblă parcă goală Și vrea să te găsească în amurg, Când vântul te sărută cu o pală, Iar pelerina-ți flutură pe murg. Îmi pare toamna rece și fierbinte, Tu mai aproape-n fiecare gând, În pieptul ars simt glonțul unei flinte Când văd cocorii către sud plecând. - Dar zilele acestea sunt furate Din verile uitate sub umbrar. Gutuile cu aur glazurate, Parfumul cald al toamnei, de florar Îmi amintesc și-mi curge veșnicia Prin sângele încins de-atâta must, Iubirea mea, e dulce poezia Și-a măr furat din Eden are gust. Câtă nevoie am să-mi fii alături Nici nu ghicești, iar eu nu pot să-ți spun, Dar o să-ți las însemne pe omături Și-o să te-aștept acasă de Crăciun. Ioan Grigoraș & Liliana Trif