O undiță cuminte în liniște așteaptă Să simtă încordarea întinsă ca-altădată, E liniște pe luciul ce a-ncremenit oglindă De teama că un pește firul o să întindă. Nu știi: să îți dorești dulceața cărnii albe Sau să încremenești în timpurile oarbe La malul unui fluviu ce curge tulburat De undița credinței a Cristului curat. O undiță așteaptă un pește ca să prindă, Momeala e iubirea de oameni... Uite- o undă În luciul apei tulburi, oglinda se destramă Căci peștele a- nghițit momeala fără teamă!
sâmbătă, 10 mai 2025