Sub cataracte zmeul se trezește și lunecă-n amonte - ce bizar! Se întrevăd cum unduiri de pește clipesc bolnav scântei de chihlimbar. Zăpoare lungi se-ncalecă sub stâncă - fragmentele ghețarului învins; Pe mal se-aud cupole mari de brâncă, cum smulg pământul reavăn, și un linx privește-atent la cetina bogată, ce împletește vântul printre pini; Din nalt văzduh înaripați dau roată spre munți înzăpeziți și acvilini. Un clipocit trezește urșii care au hibernat în peșteră un veac; O boltă argintie norii,-n zare, ridică peste-ntinsuri care tac. Renasc coleoptere amorțite, în scoarțele-ravene de stejar; Peste-arboroase ziduri și prin site un ochi flămând, de zmeu, aruncă jar.