O, veșnică a ta pomenire! Din vârf de gând îndurerat Tu te-ai născut să fi uitat De toți acei ce i-ai păstrat În sufletu-ți neînsemnat! O, veșnică a ta pomenire! Ai zăbovit pe-acest pământ, Ai suferit și-apoi ai fost urât Te-ai amăgit.... Și totul s-a pierdut în vânt, Căci în final, Văzut-ai că omul n-are cuvânt. O, veșnică a ta pomenire! O suflete, Aici nu ți-ai găsit vreun rost Din doua lumi... O fi doar una de folos Caută-ți de acum un adăpost În brațele Celui ce este... Și ce-a fost!
luni, 16 iunie 2025