Obiect de inventar

Protejat de existenţa
Pur şi simplu-ntȃmplǎtoare,
Nu pari mulţumit, bǎrbate,
Şi mǎ-ntreb eu,
De ce oare?
Oricȃt ai fi de avut,
Nelipsindu-ţi hrana, cortul,
Simţi ȋn tine
Surd, tǎcut
Coarda care-ţi dǎ raportul.
Ea vibreazǎ tot mai tare
Sǎ-l auzi pe-al tǎu popor
Suferind fǎrǎ-ncetare.
Ştiu cǎ-njurǎ.
Fǎrǎ spor!
Cȃnd primeşte-o milǎ rarǎ
De la cei din vest,
Care,-n genere,-i precarǎ,
Bǎnuitǎ de incest,
Cei ce i-o aduc la masǎ,
Socotesc cǎ-i necesar,
Nu-i aşa, ei sunt de rasǎ,
Ca poporul fǎrǎ har
Sǎ le cadǎ drept ȋn plasǎ
Ca obiect de inventar.
Ȋncercaţi mereu, bǎieţi,
Un popor prea rǎbdǎtoriu
C-o sǎ faceţi cunoştinţǎ
Cu un inventar bogat
Ce vǎ duce-n sanatoriu
Sǎ vǎ intre-n cap o ştiinţǎ
De care aţi cam uitat.