Ai alergat ca armasarul, De viata grea nu ti-a pasat Caci ai primit din ceruri harul De-a deveni ce esti:barbat. Nu te-ai temut de rautatea Ce pretutindeni te pandea, Ci ai iubit eternitatea Si-ai fost nedespartit de ea. Prin foc si ape-nvolburate Cu vitejie ai trecut Cu gandurile indreptate Catre Acel ce te-a facut. Iar in necaz si bucurie Ai laudat pe Dumnezeu Si i-ai pastrat prezenta vie In inima mereu-mereu. Ai fost de moarte-atat de-aproape: De sute sau de mii de ori Dar te-ai rugat ca sa te scape Stapanul cel Nemuritor. Si niciun fir de par,tatica, Mi-ai spus ca nu ti s-a clintit- Mergeai spre moarte fara frica, De Domnul te stiai pazit. Si iata-te ,la batranete, De ani si multe zile nins Cum ne tot dai mereu povete Din patul unde zaci intins. Pentru matale alergarea In ale lumii s-a sfarsit- Stapanu-si face-acum lucrarea Sa vii la El,caci esti iuibit. De-aceea ti-a gatit o vreme In care sa te pregatesti Aceasta nu-nseamna blesteme Cum simti mata si cum gandesti, Ci El te vrea ca giuvaerul De-aceea te arunca-n foc- Numai asa vedea-vei cerul Umplut de pace si noroc.