Azi privighetoarea și-a început concertul la ora 20 și 30 Am adăpat florile Și ceva ca un vuiet al tăcerii m-a încremenit Din toate părțile a izbucnit parcă un fel de me lodie a sferelor cerești Eu și celălalt scaun gol am încremenit de emoție Parcă Duhul Sfânt cobora pe pământ Și-au început să mă doară coardele vocale 5 minute au trecut ca o eternitate Ecoul privighetorii reverberează în trupul moleșit de cântec O lumină adâncă-i gata să se-nalțe din pieptul meu Costel Zăgan, Ode gingașe
sâmbătă, 31 mai 2025