"odi et amo. quare id faciam fortasse requiris? nescio, sed fieri sentio et excrucior."* / Catullus simt oamenii timpul ploaia cum macină ca don quijote noaptea de-mi lasă albă foaia așternutul plin de speranță ros de remușcare avid de neuitare paranteze deschise fără zăvoare la praguri și-n punctele cardinale mă doare întunericul ceața morții care cer iertare crucile reci în pijamale printre morminte strig că mă doare tu ești o floare cu buzele calde îmi spui că-i albastră chiar ploaia ninsoarea amurgul din viața ce râde dincolo de cărți și pocale otrăvuri amare îmi cânți dimineața cu mâna pe clapa cu note aldine îmi place prefața rămâi lângă mine mă-mbată dulceața culorii divine *** cert vântul secunda şi gândul ce-aleargă aiurea dar nu te ajunge dezmiardă pădurea sau macină sarea la moara uitării sub straşina zării când plouă cu sânge pe tâmpla-nserării departe pe marte spre cercuri polare trec albe fantasme prin basme gheţarii planetei de coama cometei înnoadă ninsoarea sunt floarea cicoarea din ochii tăi dragi ce-mi descuie cetatea şi mâna de foc ce împarte dreptatea eu nu ştiu ce-i ura că tu eşti căldura tulpina lumina ce-mi smulge din cer rădăcina îmi place cuprinsul iubesc tot ce-nseamnă prenumele tău un descântec de toamnă rămâi lângă mine alungă blestemul şi-nvață-mă iar cât de dulce-i poemul ioan grigoraș & liliana trif *urăsc şi iubesc. poate că te întrebi de ce fac asta? nu ştiu. dar simt că mi se întâmplă şi sufăr.
sâmbătă, 31 mai 2025