Odiseea Mesianică ( V )
sâmbătă, 31 mai 2025
Odiseea Mesianică ( V )

Evocare Biblică

Partea V -a         

La Templu 

,, Toiagul de domnie nu se va depărta din 
Iuda,  
Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, 
Până va veni Şilo, ( Mesia )
Şi de El vor asculta popoarele”. Gen. 49,10.   

........................................
Şi după starea de acalmie
Urmare-a Pruncului născut
În prea cucernica familie,
În pace sfântă si-armonie
Un şir de trebi au început.

Când ziua a opta, a venit      
Şi după cum scrie ritualul, 
Părinţii Pruncu-au pregătit 
Şi-n dragoste s-au îngrijit    
De-a-nfăptui ceremonialul.   

El împrejur,... a fost tăiat    
Şi nume I-a fost pus, Isus, 
Aşa cum îngerul a declarat   
Când naşterea I-a anunţat      
Mai din vreme şi le-a spus,  

Căci El va fi,... Mântuitorul
Eliberând lumea din cel rău,
Şi-a o-ndrepta la Creatorul
Acel ce i-a fost,... Ziditorul,
Din al păcatului adânc hău.

Ei au dorit, să împlinească      
Pentru copil ce a fost scris, 
Lăstar verde El să crească 
Sub ocrotirea părintească     
În prooroci cum s-a prezis.  

Când curăţirea s-a-mplinit      
Părinţii, cum din Lege ştim, 
Cu Pruncul au mers, însoţit,  
Spre-a fi Domnului, dăruit -    
La Templul din... Ierusalim.  

Şi, ca şi-orişice întâi născut      
Copil de parte bărbătească, 
Ei Domnului cu drag au vrut 
Să i-L predea, de la-nceput     
Sa-L închine, să-I slujească. 

La Templu... jertfă-au adus      
De ispăşire, două turturele, 
După cum, şi-n lege-i spus 
Pentru cei săraci, răspuns -     
Să împlinească, toate cele.   

În vremea aceea în cetate       
Se-afla un bătrân, Simeon, 
Care era-n zile... înaintate     
Dar care 'nainte de moarte, 
Umblase despre el un zvon.   

Duhul cel Sfânt îl înştiinţase,      
Că el, zilele nu-şi va sfârşi, 
Fără să vadă ce-aşteptase  
Un Salvator în carne şi-oase  
Prin Pruncul, ce-i va mântui. 

Şi când părinţii, şi-au adus      
Pentru măreaţa consacrare, 
Pe Pruncul lor cel drag Isus
Ce Îl iubeau cu dor nespus,    
A cunoscut, minunea mare.   

A cunoscut vremea-mplinirii
A celei mai scumpe dorinţi -
Ce s-a născut sub legea firii
Nădejdea scump-a mântuirii
Prin multe, dulci făgăduinţi.

Şi mulţumit că-n harul sfânt
În faţă avea, descoperirea,
Privind la viaţa-I pe pământ
Prin harul Duhului cel Sfânt
Şi-a pregătit, - mărturisirea.

El cu respect şi-n reverenţă      
Având în minte sacrul gând, 
Că-I dă slavă prin prezenţă   
Şi-L recunoaşte-n existenţă   
L-a luat în braţe, declarând:  

,, Acum, în pace slobozeşte,      
Pe robul Tău Stăpâne Sfânt, 
Căci Cuvântul se împlineşte    
În dragostea ce străluceşte  
Luminând pe-acest pământ!”

,, Căci mântuirea am văzut      
După-mplinire, 'n-aşa fel,     
În planu-Ţi sfânt conceput
Cum l-ai făcut de cunoscut
Poporului cel sfânt, Israel.” 

,, Lumină tuturor popoarelor      
Le-ai pregătit astfel, să fie! 
Strălucind asupra gloatelor 
Prin har tuturor noroadelor,   
Ce-o vor primi, cu bucurie.”   

,, Caci mântuirea făgăduită        
Iată, pentru multe popoare, 
A fost complet descoperită   
În grandoarea cea-mplinită  
Prin slava Ei, nepieritoare!”  

,, Peste neamuri s-o întinde      
Ca-n bunătăţi şi-n îndurare, 
Poporul Său, de a-l cuprinde   
În dragostea ce şi-o extinde   
Cu mâna Sfântă-ocrotitoare.”   

Şi-astfel, tatăl şi mama Lui,      
Se minunau de ce spunea, 
Căci din îndemnul gândului 
El prin Cuvântul Domnului - 
Prorocirea,... şi-o-ntărea.   

Şi stăruind, cu înflăcărare,      
De vorbe nu se dispensa; 
După-acea binecuvântare, 
A deslegat taina cea mare,     
I-a spus Mariei, mama sa:   

,, Ca un semn de dărâmare       
A fost sortit, pentru-a lupta 
Acest copil, ce-n lăcrimare -
El pentru mulţi spre ridicare      
Prilej va fi, de-a se-ndrepta.” 

,, De a se-ntoarce în căinţă
Primind vestirea cea Divină
Cu fapte sfinte-n pocăinţă,
Făcute toate prin credinţă -
Şi zilnic crescând în lumină."

,, Un semn, El va fi-n Israel      
Stârnind o  mare-mpotrivire, 
Şi pentru mulţi, în-acest fel  
În stări de necredinţă-n El    
Va fi-un prilej, de poticnire.”  

,, Şi sufletu-ţi va fi străpuns,      
Chiar de sabie, fără cruţare, 
Şi-aceasta va fi ca răspuns    
De oameni răi fiind străpuns  
Pentru iubirea Lui cea mare.”   

În Templu fiind zi şi noapte      
Stătea atunci şi-o prorociţă, 
Ce petrecea în post şi fapte   
Prin rugăciuni nenumărate -   
Şi-n consacrare, în umilinţă.  

Ana, acesta era numele ei,      
Venea din seminţia lui Aşer, 
Şi pentru semnul dragostei      
Ce din copil zburau scântei,
Şi ea 'nălţase, rugi spre cer.  

’N-acelaş ceas, iată-a venit      
Şi-a început spre-a-L lăuda, 
Pe Dumnezeu, ce-a împlinit    
Atâtea lucruri... ce-a vorbit  
Făgăduinţa,... ce-aştepta.  

Pentru prea sfânta mântuire      
Vorbind la toţi despre Isus, 
Spunea că-I marea Izbăvire   
Din planul sfânt de mântuire   
Aşa cum în profeţi s-a spus. 

Că El va fi chemat,... ca Fiu
Al Dumnezeului cel Preaînalt,  
După cum suluri sfinte scriu
Făcând Cuvântul tot mai viu
De la un capăt,... la celălalt.

Flavius Laurian Duverna  

Va urma, partea a VI -a