Plouă peste lume cu adânci suspine, Iar speranța nouă tinde spre ocult, Așteptăm o rază care să ne-aline, Retrezind zglobie-al fericirii cult. Îngerii de ceară nu ne mai ascultă, Rugăciuni febrile tremură în van, Copleșiți de reguli și mâhnire multă, Aruncăm credința peste paravan. Suflete de gheață, ca-ntr-o bibliotecă, Zeci de pagini goale lin își răsfoiesc, Ofilita soartă-și plimbă pe potecă, Avansând rănită, zâmbetul grotesc. În oglinda vie ne privim cu teamă, Îngroziți de-abisul ce-l putem vedea, Respirând cuminte, ne-ndreptăm spre vamă, Croșetăm fantasme după o perdea. Stăm zidiți în ocne de singurătate, Îmbrăcați în straie de circari banali, Deghizarea-n iarnă n-am pus-o deoparte, Ne-am rămas, în viață, cei mai mari rivali.
sâmbătă, 31 mai 2025