Minciuna e ascunsă-n ochii tăi, Nu știu cum poți trăi cu așa văpăi, Aș vrea să ghicesc uneori gândul tău, Deși n-are bunătate și știu că e rău, Aș vrea greșelile să-ți fie cu iertare Și să urmezi a dragostei chemare. Să poți să ai din nou clipe de dor, Să urci spre stelele de-amor, Să fii un astru din depărtare, S-alungi iluzii vechi și să dai uitare, La tot ce-a fost pentru tine ploi, Dar cred că acum ai mai mult noroi, La felul cum gândești și cum vorbești Și mă întreb dacă tu mai iubești. Nu cred că mai ai în suflet dor, Sau lacrimi amare de amor, Tot timpul trecutul tu-l răscolești, Origoliu ai și n-ai să iubești, Pui totdeauna întrebări Și vrei răspuns din cele mai îndepărtate zări, Tu ai sufletul mereu rătăcit, Pe nimeni în viață tu n-ai iubit.