Însetat, Timid, Sfios, Am intrat în barul Din centrul vechi Al iubirii, În căutarea visului Pierdut, Din prea multă Tinerețe. M-am așezat la masa Din colțul sufletului Și-am comandat Un pahar plin cu iubire. Lumina difuză Din salonul gândurilor, Pâlpâia speranțe, Râvnind o picătură Din absolut. Vitrine pline Cu suflet pustiit Străluceau, Hlizindu-se La neputința evadării Din sine, - Cu spumă ? Doi ochi mă priveau Și-mi sfredeleau abisul - Fără, am răspuns Tăcând; Spuma agită astrele, Sentimentele, Emoțiile, Tulburându-le Iremediabil... - Aș prefera doar cu-n surâs. Inima îmi ardea ! Nu aveam cu ce s-o sting ! Pe masă nu existau Săruturi sau îmbrățișări În care să scutur jarul. După ceva vreme, Paharul a sosit ! Dar ce păcat... Inima mi se făcuse deja scrum.
sâmbătă, 31 mai 2025