pentru Purice Adriana-Speranța Adâncă apă, prea Devreme ai zis, cu nesaț, Răcoritu-m-am; cearcăn. Istorii triste; s-a Adeverit; în jur Nu-i lac de miere! Altfel? de-ar fi să încep Să nu privesc în sus, Prigonindu-mi gândirea, Ecouri să mă sfâșie; ca un Rupt corp de cretă; tabla Amplificând! ani și ani, Niciunul mai puțin dur. Țepușe-mpingându-mă-n vad. Ambuscadă, amintirea ta! Pas în tâmp, totdeauna - Purice Narcis