Vă întreb pe voi îngeri de pază Care zi și noapte stați de priveghe Cum înfloresc crinii serafici Din țărâna de pe morminte opacă? Cum cresc din cenuşă aripile De foc ale Pasărei Phoenix, Înveșmântând cu lumină Cerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii şi galaxiile Şi s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de sânge ale veacului S-au vărsat în ocean amurgind. Pe pământ au rămas însingurate, Încremenite în rugăciunea De seara doar oasele fragile Ale sfinților mărturisitori Să se albească precum varul Precum fosforul înțelepciunii Divine, felinare aprinse Să ne lumineze calea, Pe colinele pe care vom înnopta Până când se va crăpa iarăşi ziuă. Tot așa și Phoenix, pasărea nemuritoare, Şi-a făcut cuib în întunericul nopţii Şi aşteaptă acolo până când O nouă dimineaţă va înflori Din lujerii de lumină lină Ai Logosului increat. Copyright © 2017 Marin Mihalache
sâmbătă, 31 mai 2025