- În vadul timpului pervers, Cu lacrimi de iubire reci, Am rătăcit câte un vers, Să nu mă uiți atunci când pleci. Pe coama unor nostalgii Păstrez o poză și un cânt Şi-n ziua când ai să revii O să mă-nchin către pământ. Să curg prin ochii tăi adânci Ca un izvor neîmblânzit, Plăceri pe vârful unei stânci Să retrăim de bun venit. - Eşti gândul meu cotidian Ascuns sub stern, dar uneori Te port pe buze, cânt, Ioan, Tu mă străbaţi, parcă măsori Distanţele ce ne despart, Apoi comprimi imaginar Cearşaful moale de brocart Ca pe-un pericol nuclear. Alcovul meu e tapetat Cu amintiri, fotografii, Iar Eros parcă-i deportat În lumea altei poezii. Ioan Grigoraș & Liliana Trif