Pe acoperişul unui veac

Fulgeră ideea dincolo de gânduri
se înnobilează durerea cu înţelegerea ei,
în faţa judecăţii de conştiinţă
sângele pregătit pentru viaţă
în camerele de taină ale inimii
se curăţă de mizeria care-l încarcă permanent.

Pe acoperişul unui veac neintrat în istorie
tăcerile aşteaptă agoniile care vor veni
şi le strecoară prin pânza luminii,
sub talpa morţii crapă coaja despărţirii
se zdrobesc oasele nemuririi în lut,
nimicul îşi rupe dinţii în lemnul crucii.