Zveltă și plină de diamante dorința, poposește-n viața mea precum un colind cântat de o cadână în fiecare dimineață, la fereastra sufletului... Sub bluza-i albă, ea, ascunde cele mai rotunde gânduri legate cu pămblicuțe roșii ce-și fac loc pe bolta cerului senin. Norii, în diminețile senine, nu-și pot dansa culoarea cenușie, ei dispar ca prin minune pe tărâmul înegurat al gândului pustiu, lăsând în urma lor curcubee de gânduri frumoase în care dorința își colorează suvițele părului netezindu-și rocița-i albă privind spre cerul străveziu dăruind speranțe viselor frumoase în prag de an nou. Pe cărarea dorințelor toul este verde și plin de flori precum primăvara, când natura renaște și prinde viață , dansând cu visele ce dăruiesc speranța zilelor ce vin în care dorința devine lucru cert iar iubirea îmbrățișează sufletul,împodobind viața, electrizând totul în jurul ei.