Pe o bârnă

În stele se îngroapă porți de rai
Din minți albastre răsărite
Din rădăcina firului de pai,
Când soarele noaptea-și înghite.

Prin munți îți fugărești albe năluci,
Amurg cu lacrima sprințară
Ți-e somnul pe care nu-l mai apuci
Și-n ochi începe să te doară.

Miroși zăpadă înălbăstrită 
În pasul tău lung peste opt vieți
Răsună marea înmărmurită 
În ochiul curat a doi puieți.

De gleznă o inimă atârnă
Cu salve legate în răspăr
Cu lacrimi rimate pe o bârnă
Și fericirea strânsă în păr.