Mai arde-n ochiul care mâine va plânge, în sărutul care încă te-nşală, în zbuciumul macilor din altă vară, în raza lunii care-n zori n-ajunge. Căci amintirile au trupul fierbinte şi toate vin să-ţi fure din odihnă, şi, cu firave raze de lumină, biciuiesc neroadele cuvinte. Dar nu căta la cântecul de moarte sub cerul toamnei înlăcrimat de ploi, când ne vom stinge-n cel din urmă ceas din noi ca licuricii într-un rest de noapte.