Pe străzi pustii

Pe străzi pustii

Pe străzi pustii călcăm pe umbre.
De ce-ar ploua pe străzi pustii,
dacă din stropi n-aş născoci,
povestea râului ce creşte
şi-al pietrei val, ce rătăceşte,
pe malurile sumbe?

Dar peste străzi, de ce-ar mai ninge,
dacă nu-i nimeni, fulgi să vadă,
oameni ca noi, doar din zăpadă
să facă bulgări, năuciţi,
să râdă-n noapte fericiţi,
să cânte şi să strige?

Pe străzi pustii, doar câini hoinari,
ce caută un colţ de rai,
în mângâierea ce le-o dai,
pe umbra lor poate nici ei,
nu văd călcând bărbaţi, femei,
ci doar pe cer, doi corbi, fugari.