Pe timp de furtună

O, Mamă Natură, ce forțe divine
În brațele tale și vene frămânți?
Dorința de viață învie prin tine
Și focul speranței să ardă-l încânți.

Ador când sălbatic se zbate-o furtună
Și fulgerul spintecă cerul nocturn,
Cu ploi ca-n potopul lui Noe, și tună,
Și valuri enorme se-nnalță la turn.

Tu ești viață vie și-n veci mișcătoare
Ardentă, în pieptu-mi te simt cum vibrezi,
Eternă, profundă, nepieritoare
În vise-mi pătrunzi și iubirea mi-o-ncrezi.