Pe-acel culoar de ispitiri

Pe-acel culoar de ispitiri,
Unde mâini le-am întrecut,
C-un dor de ele amintiri,
Mă prinde-al zilei început.

Cu cântecul de haz și jale,
Ca pentru tot ce s-a uitat,
Am fost jurnalul stelei tale,
În care voiajul și-a purtat.

Mă-ntreb dacă și tu-i stai
Trăirii dulci ce-o sufocam,
Când pe după gât mă luai,
Și eu din șold, te apucam.

Când pe-ntinsa sărutare,
Uitau lumina ochii strânși,
Azi, ajunși de supărare,
Luminați sunt ochii plânși!