Pegas

dedicată lui C.D

un copil cu părul creț râde de mine
privește către haina ruptă la poarta ironiei
pălăria am uitat-o pe sperietoarea de stele
care păzește un câmp gol

copilul râde
buclele părului său creț
se întind spre mine
asemeni medusei
privește-mă

am tălpile rănite
de atâtea câmpuri goale
încă nu știu cât fac unu plus unu
mai așteaptă puțin

copilul râde când un cal de lemn
nechează deasupra unui câmp gol
un alt icar îndrăzneț de o zi
aripile fără pene
sunt garanția eșecului
fâl tic fâl tac

copilul privește câmpul gol
unde o pălărie a speriat stelele

gongul bate
tic tac

râd

Adina V.

13.03.2018