Pe-o insulă pustie în Pacific

- Am uneori câte un vis mirific,
Iubita mea, că sunt numai cu tine
Pe-o insulă pustie în Pacific
Şi ne hrănim cu raze de iubire.

Cu noi trăiesc doar briza şi cu marea,
În jur nu este niciun vas de coastă,
Avem pe gene soarele şi sarea,
Iar insula este numai a noastră.

Departe suntem, singuri printre valuri,
Cu pescăruşii care se rotesc
Jucându-se cu spuma-n ritualuri
Şi râd subtil atunci când ne privesc.

- Oceanului să-i cerem derogare,
Un domiciliu pentr-o lună, două,
Să înşeuăm la vise, cai de mare
Şi goi să înotăm atunci când plouă.

În fiecare noapte, băştinaşii,
Să ne găsească-mbrățișați pe plajă,
Uimiţi să creadă că suntem urmaşii
Lui Ah Ciliz şi-apoi cuprinşi de vrajă,

Să aşteptăm o ultimă maree,
O noapte albă-n care luna plină
Fecundă, delicată ca o zeie,
Ne va hrăni cu raze de lumină.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Din volumul Ești poezia sufletului meu  -
Editura Rovimed Publishers Bacău - 2014