- Cuvintele noastre se caută iar, Aleargă prin stepa tăcut-a hârtiei, Pe buze se naşte-o secundă de jar, Voi arde pe rug, dar îi cer poeziei Să-mi scrie cu slove de sânge hoinar Refrenul ce tot mai aproape de tine Mă poartă de-atunci peste ninsul hotar Al gândului drag de-a te şti lângă mine. Demult am plecat să găsesc printre spini O urmă de cer şi o ultimă treaptă Pe care s-o urc şi petale de crini Să-ţi pun peste timp unde visul te-aşteaptă. - Cuvântul iubirii prin stepă trecând Tăcerea o-mbracă în straie albastre, Pe urmele lui o fâșie de gând Întreabă de ce peste visele noastre Coboară cortina, departe de vers Ce viață-am trăi, ce iluzii amare S-ar scrie pe val când refluxul a șters Nisipuri de timp? Pe ce stele polare Durerea absenței poemului nins Am spune-o când luna-n ferestre colindă? E încă devreme și focu-i aprins, Aștept primăvara pictând pe oglindă. Liliana Trif & Ioan Grigoraș
sâmbătă, 31 mai 2025