timpul face incizie în boaba de rouă sămânța plesnește bulimică e destulă toamnă-n cetate sau mai încape nu scrie încă bilete de adio iluziei de-a fi pleoapei cusute nu-i refuza datul și mai ales nu planta viscole în troița din coapsă e ora legendei albastre inorogi fac reverenţă în arcada porţii pentru tine verifică minuțios câte petale smulgi existenței mă iubesc da nu uneori uit să mă trezesc în uter îngropată sub incendii fără călăuză pașii devin râuri a căror matcă se-nghite pe sine plaja epavelor e doar pretextul somnambulismul o formă de absență fără fișă de pontaj coșmarele se urcă pe glezne limacși canibali fac trafic de influență pe epiderma vieții polenizează jăratec pielea viselor albe sub mângâiere cufund până la cot mâinile în apele nopții petalele miros a voluptate pe margini acolo unde nimic nu respiră disociat de întreg talpa expatriată întinde năvodul credinţei bobul de rouă mugur de feerii în pictogramele răstignirii eliberează lumina – hei, n-ai mai terminat siesta ne cheamă șeful la raport
sâmbătă, 31 mai 2025