Ne întorceam cu toţii osteniţi Din întâiul nostru pelerinaj La peșterile din munții Libanului Unde încă mai trăiau tainic Anticarii înțelepți ai pustiei. Plecasem de tineri după hrisoave, Hieroglife, palimpseste rare, Cărţi de înţelepciune divină Mitopoetică, profetică, sacră Scroluri ascunse în inima muntelui În amfore de vin și untdelemn. Asini duceau în spate desagii Plini până la gât cu pită și apă Şi hrisoave galbene și ruginite, Scrisori consulare parafate Cu sigiliu de ceară topită. Harta cerului ne arăta calea După steaua cea dintîi răsărită Între coarnele lunii orientale Printre craterele de var și de cretă Ale regatului divin al Capadociei. Şi dintre ruine se ridicau La răspântii troiţele îngerești, Aripi deschise, răstignite pe cruci Așteptând demult să-și ia zborul. Câte o adiere ușoară de vânt Cernea prin ciururile soarelui Dunele fierbinţi de nisip mișcător Colinele de aur ale deșertului. Peregrinii, visătorii, căutătorii De hrisoave vechi, palimpseste Încrustau adânc pe răbojuri Numărul zilelor, al anilor trecuți De când se porniseră la drum După comori de înțelepciune Ascunse de sfinți și de profeți În pivnițele secrete ale pustiei. Pietrele drumului se sfărâmau Nori de praf și pulbere se ridicau În urma copitelor împleticite Ale asinilor, saci de cânepă pritocită În smârcuri, câlți tăbăciți de soare, Singurii care ştiau însă că mai aveam Vreme multă de rătăcit prin pustie. Asinii doar, cei îndelung răbdători Și îndărătnici, știau calea de întoarcere. Degeaba a bătut Valaam biata asină Când clarvăzătoare s-a împotrivit Nu o dată ci de trei ori la rând Să meargă după voia stăpânului Pe drumul greșit al pierzaniei. Drept și înțelept însă, smerit și călare Pe mânzul descătușat al asinei intrat-a Domnul biruitor în cetatea cea sfântă. Copyright © 2017 Marin Mihalache
joi, 17 iulie 2025