Pietre Felix Rian Constantinescu 2019 Copilul cu aripi mari de fluture Safei Am aripi, oamenii nu știu sau poate da. Exact 133 aripi de fluture, frumoase, Fiecare de altă culoare, ca poemele lui Paul Neruda. Din copilărie, oamenii mi Le smulg asemeni colților puiului de urs, Dar cresc la loc, aripile mele albe și negre. Ce pot să spun? Am aripi, lucru nemaivăzut Pe pământ, de neacceptat, de neprevăzut. Da, cresc la loc, asemeni iubirii, și deși stau În Gomora, nu mă tem. Chiar de-ar trebui să pier Pe front ar fi ceva grozav! M-aș întoarce Acasă, în sânul lui D u m n e z e u, știți?! Cormoranul înaintea soarelui Din câmp am văzut un cormoran pe dig și-am vrut Cu capul ca o secere înaintea soarelui de dimineață Să mă apropii dar deși am mers mult alături de el Când m-am așezat pe-o piatră să-l privesc După ce mi-am ridicat ochii nu mai era și-apoi Când am ajuns eu pe dig l-am văzut plecând Pe deasupra apei mut în tăcere în zbor mut Iar apa albastră a barajului și cerul erau una. Poeme vechi Mie Poet al luminii te vei numi Născut din lumină ca lumina mormântului Glas al luminii și nopții Stea sociopată și îndurerată Scriind litere în cerneală pe cer În ochii înlăcrimați ai martirilor Murind. Knock-out Stau întins Numb Nu văd nimic decât lumina când îm intră pe sub Streșinile ochilor Secundele trec Îmi verific mental rănile Creierul mi-e inert Sunt knock-out Nu mă voi mai ridica. Ger Satul și-a uitat numele Orice sat de oriunde Timpul tot a devenit Oricând Lumina nu moare seara Și învie Bizanț peste Bizanț Ochii îmi sunt pietre de lumină Și tăcerea ger. 2. R S Thomas Poet. Cleric. Visător. Îndrăgostit de soția sa Și de Atlanticul copilăriei plin de pietricele și alge Apostol vagant prin dealurile velșe Trecut prin două războaie mondiale Destul motiv să nu primească Nobelul Poet. Ce poate fi spus mai mult? Un ceas al păsărilor. Un bătrân cântând la orgă Muzica Bisericii Și Isus privindu-l cu mulțumire în toate căile sale. Părăsire Stă cu capul în mână Așezată pe o margine de treaptă Câtă durere într-o simplă Expresie Trecătorii nu o văd Sunt singurul ce o observă Cei de acasă cum or fi Destinul sau Dumnezeu? Din perdeaua mea îi cânt Simple Man Dacă măcar m-ar auzi Măcar cu sufletul Acum după o oră s-a culcat pe trepte Abandonându-și suferința oboselii Ca în Noia lui Ungaretti Dormind. 0 58 Vizualizari Poezie Shi Cu tristețe privesc în urmă Cu tristețe privesc înainte Ajuns la jumătatea ornicului Mama e în indigo O iubire pe ce căi mergi? Poezie Shi Pierit-au oare macii în câmp? Nu ci pâlpâie în grâu ca o granată De pe alte meleaguri Cine să nu-i iubească Macii nepieritori. Poezie Shi În orașul răcoros Dacă aș ști unde să te găsesc Pe ce căi umbli Doar să te văd Piatra mea. Poezie Shi Acum cu tata Împartașim același petec de cer Care către mama ne poartă Vecinicie Vecinicie. Poezie Shi Tată Te iubesc mai mult ca viața Clipa despărțirii mă înfioară Am văzut un mac în câmp Și m-am gândit la stigmatele lui Francisc. Poezie Shi Macii roșii gemă-n colțul ochiului Curg pe cale prin grâul sfânt Eu plâng versete sfinte De la părinți vestite Părinte. Poezie Shi Sunt iarăși timpuri medievale Și unde să-ți întâlnești iubitul Când ziduri oameni temple foruri Stau între ce-ai mai scump pe lume Suflete? Poezie Shi Tata stând la laptop Cu șapca albă cu roșu Ca un măr trandafiriu Scrisul poemelor Înnobilează. Poezie Shi Zbatere de apă de Sânt Ilie Tesviteanul Mamă Cum ai plecat?... Te-ai întors? Poezie Shi Cearceaful în vișinul uscat L-a înfrunzit Mă gândesc la toate tabuurile Copilăriei mele Purtate de vânt. Poezie Shi O pânză nouă apare la orizont Dar eu țin de iubirea veche Tot ce iubesc ce am mai sfânt Ca petalele macului În ploaie în vânt. Poezie Shi Ii scriu Prințesei din turn Scrisoare nesfârșită Gândindu-mă doar Când voi primi răspuns? Să fie niciodată? Poezie Shi Am putea sa ne jucam ceva De-a ce sa ne jucam Sa ne jucam de-a v-ati ascunselea Nu - sa ne jucam miuta Nu; sa ne jucam de-a videoclipurile la Wimbledon. Calcul filologic Ave Miryam = +Pasare Maria +Inger Maria +Plecaciune Marie+ +Pasarea Mariei +Ingerul Mariei +Puiul Mariei +Vine barza +Vine Vulturul + Porumbel Maria = Maria este Întruparea Duhului Sfant care a nascut de la Duhul Sfant caci nu se poate altfel Barajul Străjuit între biserici unghiulare zace barajul În dimineață ca un gigant pește torpilă Plin de electricitate întunecată Ca peste Gulliver au trecut drumuri Coasta originară se vede uriașă în depărtare În căldarea Hațegului barajul tremură Seamănă cu o davă dacă Cerul senin nu mai are putere Sfârșit de august început de septembrie Doar lumina pură. Floarea de femeie Icoană făcătoare de minuni Carte zăvorâtă în agate Floarea de femeie în pământ Devine vatră Plângi barbate c-am plecat Jeli mămucă c-am murit Os de jad sunt ferecat Într-un templu muruit Dintr-o floare te-am născut Într-o vară m-ai perdut Dintr-o floare albastră, tristă Acum șed în cer pe prispă. Calm. O dorință Lui R S Thomas 38 de ani la galere în arenă în amfiteatru Barabă părăsită de omenire nedorindu-mi decât refuzatul calm Plâng când mă gândesc la trecuta-mi viață Și la necazurile viitorului Până voi ajunge la marele țărm Unde nu te mai necăjesc cei răi Zona tarkovskiană liberă de fariseii vieții Cu asta mă alint cu gândul la moarte Și la încă o carte și încă o carte Ce calmul de viață desparte. Castelul ruinându-se Castelul ruinându-se în pâcla nopții Tencuiala căzând încet ca roasă de cari Ferestrele sparte Subsolul plin de gunoaie Este cast castelul domnișoarei Pogany Ca sfinxul rabdă tocirea istoriei Castelul va fi ruină poate dar Cândva aici oameni mai nobili au viețuit în arte Castelul ruinându-se tragic ca soția lui R S Thomas Doar pentru ca Albionul său să fie reconstruit. Șoim peste baraj Azi în cale-mi am văzut un șoim Și m-am oprit să-i privesc rotirile Ca refreșul unui computer Apoi brusc am realizat că vrea ceva Și nu știam dacă era o pasăre ori un pește Nu știam dacă era un șoim obișnuit ori pescar Dar nu-i purtai noroc privindu-l Așezându-se în cele din urmă pe un stâlp de înaltă tensiune Flămând poate dar mare și maiestuos Șoimul meu din cale-mi. Drum de dimineață Câmpul ars Merg pe drumul de tractor presărat de o coloană de flori albastre Floarea găsită la mormântul mamei Necăjit ca în copilărie Ciobanul e la postul său cu puținele sale oi E duminică Bisericile îmi par acum societăți secrete Pe Dumnezeu îl vreau și e oriunde Chiar și în undele pietrei ce am aruncat-o în baraj Infinite Lângă câmpul galben de porumb Nu cred că am trecut de adolescență. Înnoptare în sat Câteva voci vesele se aud la fereastră În geamurile negre pâlpâie electrică lumina Camera moartei e neschimbată Încă albastră Amintirea ei a devenit una cu Terra Cu pietrișul și țărâna Precum Helen Burns s-a dus Acum e noapte. Câmpul de porumb Plin de insecte strălucește câmpul de porumb Undeva într-o livadă interioară unde a fost cândva o casă Străjuit de o parte și de alta de nuci jubiliari Porumbul arată precum claia de pene a secretarului Acea pasăre îndepărtată Aici nu sunt hoți să-i fure boabele de platină În depărtare alți nuci iar aici un prun pe jumătate uscat Căldură mare în câmp Iar pământul dă senzația de ud Atât e de rece. Poeme Shi Galaxia necunoscută Sunt o galaxie necunoscută Plină de oameni și animale Un mare război a avut loc aici Și acum nu mai strălucesc decât stele pitice În mine galaxia nevăzută. Poezie Shi Cu tristețe mă gândesc la iubirea trecută Câtă a fost ca șuvoiul nesfârșit al lacului Sunt trist ca Doamna Lacului și iubesc înca iubesc Unde e oare draga mea unde o pot găsi? Doamne ce soartă sublim de tristă mi-ai hărăzit. 3. Mama stelelor Mama stelelor Mama oilor Mama mânelor Și Copiilor Ea le paște Și le naște Le cunoaște Stele aște. Umblarea pe apă To Joan Osborne Nu nu sunt Minerva nici Christos Nu am sandale de aur nici miracole În inimă dar în lipsă de alte destinații Am ales barajurile lachiste ale Harzocului Ca țintă a pelerinajurilor mele abia acum După botezul pietrelor și frescele naive Că tot ce încerc smulgând încă o poezie Naturii e să umblu pe apă spre rădăcini Un fel de îngropare în sat la sfârșit de veac Un drum ascuns către Dumnezeu nepătruns Un drum lin peste apă către dorul ce mă gată O icoană într-o mamă să am cui să dau seamă. Natură simfonică Acesta nu se vrea un poem stewartian Dar azi pe drumul de țara am avut momentul Simfonic al naturii când o pasăre trecând A scos o notă o singură notă cred si sau mi M-am gândit apoi pe dig la R S Thomas Privitorul de păsări când am observat ca pot Să discern între făpturile călătoare văzute Corbi gâște săbatice lișițe și rândunici de apă. Greta Thunberg. Un poem din Edom De departe cea mai relevantă adolescentă De după Malala Yousafzai după începuturile Anonime după succes acum și-a luat și ea La 16 ani câțiva pumni în figura de la John Dos Passos crew dar eu o vad peste trei ani Când se va stabiliza ca doamna Merkel Și va face parte dinte acei oameni ce ne vor spune Ce trebuie să facem să supraviețuim ca omenire Ceea ce face deja oricum pentru mine e o Revelație pozitivă și negativă pentru că văd Cât de înapoiată țara mea e consum la Pătrat și în rest nimic un deșert sufletesc. Poezia te transportă în alte dimensiuni Poezia te transportă în alte dimensiuni Biet Janko muzicantul părăsit de toți Dar greoaia lume nu poate să te urmeze Să te înțeleagă poezia te duce la Dumnezeu Și ce ești decât un martir asemeni creștinilor? În lumea burgheză nimic nu mai e sfânt Și nu mai aștept nimic, nu vreau nimic Decât un repede sfârșit la Domnul să mă duc. Pregătirea pentru moarte Cel mai important lucru în viața este pregătirea pentru moarte Mircea Eliade a scris o carte Arta de a muri Nu suntem veșnici Se spune la fiecare înmormântare Suntem trecători de la orice Amvon de aceea pregătirea pentru moarte e crucială pentru Orice om toată arta mare serioasă este despre asta despre Desprindere desprinderea de pământ și viață pentru viață În aceasta trebuie să nu ne ratăm tot restul e superfluu cum Ne vom înfățișa înaintea lui Dumnezeu? cu aceasta începem. Abstinență absolută (un poem sf) Copil fiind am descoperit Iubirea Renegandu-mă o viață până 'ntr-o zi În care un preot m-a trimis la medic Și am început să mă retrag din lume Până când după zece ani am făcut Injecții vreo patru ani mi se pare Și am scăpat de instinctele rele Sunt ca un personaj din Dune Un science-fiction aici real împlinit Oamenii îmi apar paianjeni în aceasta Și poate am evoluat - cu Dumnezeu O abținere mică pentru om un salt... Poem într-un vers Creierul e un bob de grâu uman. Necrologul unei adolescențe. Inscripție Eram în liceu iaca un adolescent chinuit ȘI mergeam în parc totul a început cu Copierea inscripțiilor romane din lapidarium Pierdute acum dar apoi mergeam în parc ȘI ședeam pe o bancă privind liceenii Eu eram un străin în acel oraș niciodată Acceptat și săruturile liceenilor mă dureau Știu că nu e important dar nu am reușit Și apoi am început să propovăduiesc Precum Nichita să ardem săruturile Pe rugul vanităților să ne combustionăm Trecuturile murdare în privirile arse. Rană Biblia spune că bogatul și săracul se întâlnesc Dar domnia e a Domnului Dați-i bogatului dați-i bogatului elicopter tanc excavator Și lăsați-ne să ne săpăm mormintele cu mâinile Coranul spune că îngerii vorbesc oamenilor Trimiși de Dumnezeu Dați-i bogatului mașini aur argint și înțelepciune și slava Și lăsați-ne singuri până la moarte După aceea nu va mai fi Terra Ci Cerul plin de ființe pline de bunăvoință Biblia spune că săracul și bogatul se întâlnesc Dar smerenia e a Domnului. Matematică. Formula universului Doi la pătrat Trei la cub Patru la sferă Cinci la punct Big bang după big bang Big Bang după Big Bang Bizanț după Bizanț Big Bang după Big Bang. 4. Moartea va fi ceva frumos Roxanei Pentru mine cel puțin va fi ceva frumos Un exeunt fericit-întristat ca la Ploiești Ca în Cântecul pribeagului voi merge sus La mama și la mama ei și la mama ei... Va fi frumos să mor în asta se vede ascendența Getă și în lumea aceea mă voi întâlni cu Janko și Huckleberry Finn nu nu am nimic Împotrivă să mor cât mai repede de voi fi Primit în cer la Dumnezeu după o viață-durere ȘI voi ajunge la Dumnezău și voi fi fiul său Atâția oameni suferă toți așteptând sfârșitul Meciului când se împart cununile și nuielele. Vuietul porumbului Vuia porumbul ca o mare înmiresmată Cu valuri galbene și albe până în amurg Vântul în porumb oștire înarmată Sub nori care unul după altul curg Vuia porumbul ca o margine de sat La malul mării Ithacă preaiubită La care și hoțul cel spurcat Jinduie - o icoană preasfințită. Copacul vitraliu E toamnă la umbra copacului vitraliu În care frunze esmeralde și rubin lucesc Moartă creanga de aur sculă scumpă ȘI trunchiul de copac negru și verde Cerul e alb albastru sus - deasupra Cu nori întunecați de Dumnezeu Ce va fi mâine doar Iovis o ști Brizanți de cer pe marea liniștii. O lume de uriași și pitici Lumea se împarte în uriași și pitici Nu cred că așa a lăsat Dumnezeu Faraon în templu și Iosif în puț Dar omenirea Apocalipsa schimbă Lumea din Împărat și proletar Lumea lui John Dos Passos și Gates Porți care să ne-nlănțuie pe veci În sărăcie, foame, boală, moarte. Toamnă în târg Călduț doarme târgul în son de miasme Peste case și blocuri cerul e de sticlă Beți umblă oamenii tânjind consumul E damnată toamna azi în oraș Un plâns de zeu se aude din cer Mirese tac lăsate la altar Avioane cerul otrăvesc rând pe rând E toamnă-n târg du-te să te-ascunzi. Secetă de toamnă Electrici corbii pe hotar Veghează într-un ev barbar Se roagă pentru bob de grâu În apropiere curge-un râu E o planetă prea flămândă Mintea ne este prea plăpândă Natura cântă-un cântec crud Pleacă păsări către sud.
sâmbătă, 10 mai 2025