În memorie s-au strâns întâmplări ale trecutului şi tot felul de judecăţi, nişte adevăruri neadevărate dar cu impact. Respir uşurat tot ce am învăţat ca un dat prin care au trecut oamenii fără să ştie de ce, de fapt lumea trece părintr-un conglomerat de fapte pe care nu le poate ocoli şi nici sări dar poate ieşi c-un plus de cunoaştere şi expierenţă, un pustiu de bine pentru sine. Noi o să dezvoltăm subiectul mai mult sau mai puţin cu înţelegera evoluată de astăzi, nu putem intra în hătişul gândirii de atunci şi nimeni nu ne mângâie pe creştet cu lumina desprinderii de realitatea noastră în care subiectivul este în centrul social al ştiinţei, piramidă în deşert. Iar când crezi că ştii totul, ceva iese la iveală cu alte perspective de nu te mai poţi hazarda să-ţi închipui cum o să se schimbe revoluţionar percepţia când descoperirile se ţin lanţ.