Ploaie de primăvară Plouă, cu picuri de cristal peste pământ Să-l spele de reziduri şi să-l curăţească; Astfel norii se golesc în rafalele de vânt, Pajiştea şi lunca, iarăşi s-o întinerească Şi natura iată, peste tot să înverzească! E dorită mult, ploaia cea de primăvară, Pentrucă sămânţa pusă-n brazdă creşte Pregătind recolta spre-a se coace-n vară Prin ploaia târzie, care spicul împlineşte, Aducându-i bucuria, celui ce munceşte. La fel în credinţă, ploaia sfântă, timpurie, Îşi face lucrarea dacă-n inimi se revarsă, Caracterul încheindu-se prin Ploaia târzie Cu haina albă de in, pentru nunta aleasă, La serbarea-n ceruri, la Domnul, - acasă. Flavius Laurian Duverna