Oraşu-acesta mare, cu prea multe istorii, ce-şi spală rufa vesel la malul unui rîu, în zbucium de lăute şi ştreanguri iluzorii, prin nunţi mistificate sub ploi de-orez şi grîu, oraşu-acesta mamă şi tată vrea să-ţi fie cînd te repezi cu viaţa de rumeguş prin zid, cînd te sfinţeşte cioara, din zbor, pe pălărie, sub un noian de patimi ce-nşeală şi ucid. Şi-atunci îţi creşte-n suflet, ca un copil isteric, dorinţa ta de-a mulge din papuri lapte prins, şi-o iei pe arătură, tiptil, spre-un cîmp himeric, cu-o raniţă de vise pe-un umăr slab şi nins. Nici nu-ţi mai pasă-n urmă că strigă după tine frumoasele ieşite din catacombe vechi; ţie-ţi miroase-a baltă, a rapiţă, a şine, deasupra ta cocorii se sting perechi-perechi… (Din volumul “Înger fǎrǎ statuie”)
sâmbătă, 31 mai 2025