noaptea se lepăda de umbre una câte una lasciv fără cuvinte un înger abia trezit își spăla fața cu apă rece sufla în lumânările cerului mângâia dimineața palidă cu aripi amorțite s-a mai stins o stea îmi spuneai decupată în ochiul încețoșat al ferestrei nopțile de dragoste sunt atât de scurte gândeam înfiorat părul tău cobora ca o scară de mătase până la pământ sub tălpile goale eram chiar eu întins peste câteva vise absurde tu pluteai între noapte și zi ca o umbră nehotărâtă rămasă în urmă Cristian Lisandru - volumul "Poeme de la capătul lumii"
sâmbătă, 31 mai 2025