Poeților clasici ... O bieți poeți naivi, cu suflete plăpânde, Bieți visători ai vieții cu inima zburând, În lumea asta mare, nu vă puteți ascunde De cei care vă râd, văzându-vă visând! ... Din sufletele voastre izvorâți poeme, În lumea voastră sunteți liberi visători, Acolo-n lumea voastră, n-aveți de ce vă teme, Că voi clădiți altare, dincolo de nori! ... Al lumii nostre zbucium, să nu vă doboare, Urmați-vă visarea, privind doar înainte, Când izvorâți poeme, lăsați-le să zboare, Să ajutați Cuvântul, să nască iar cuvinte!