Poetul ca și soldatul nu are viață personală. Viața lui personală este praf și pulbere. El ridică în cleștii circonvoluțiunilor lui sentimentele furnicii și le apropie, le apropie de ochi până când le face una cu propriul său ochi. El își pune urechia pe burta câinelui flămând și îi miroase cu nasul lui botul întredeschis până când nasul lui și botul câinelui sunt totuna. Pe căldurile groaznice el își face vânt cu aripile păsărilor pe care tot el le sperie ca să le facă să zboare Să nu-l credeți pe poet când plânge Niciodată lacrima lui nu e lacrima lui El a stors lucrurile de lacrimi El plânge cu lacrima lucrurilor. Poetul e ca și timpul Mai repede sau mai încet mai mincinos sau mai adevărat Feriții-vă să-i spuneți ceva poetului Mai ales feriți-vă să-i spuneți un lucru adevărat Dar și mai și, feriți-vă să-i spuneți un lucru simțit Imediat el o să spună că el l-a zis, și o să-l spună într-așa fel încât și voi o să ziceți că într-adevăr el l-a zis Dar mai ales vă conjur, nu puneți mâna pe poet! Nu, nu puneți niciodată mâna pe poet! ...Decât numai atunci când mâna voastră este subțire ca raza Și numai așa mâna voastră, ar putea să treacă prin el Altfel ea nu va trece prin el, și degetele voastre vor rămâne pe el, și tot el va fi acela care se va lăuda că are mai multe degete decât voi. Și voi veți fi obligați să spuneți o da, că într-adevăr el are mai multe degete... Dar e mai bine, dacă-mi dați crezare, cel mai bine ar fi să nu puneți niciodată mâna pe poet. ...Și nici nu merită să puneți mâna pe el. Poetul e ca și soldatul nu are viață personală.
sâmbătă, 19 aprilie 2025