Poezia Un templu-i poezia și intră mulți chemați, însă doar puțini sunt acolo-aleși, puțini precum bujorii în munții fermecați, ce sunt de zâne noaptea, nevăzut, culeși! Nu intra acolo dacă nu ești smerit, când intri-n poezie, intri-ntr-o cetate, deasupra ta-i doar cerul, măreț și infinit de ești în poezie, ești în eternitate! Nu stoarce cuvinte să le-așterni pe coală, înșiruiri anoste dintr-un noian de gânduri, crezând că-i poezie coloana pusă-n rânduri, dar nu-s decât frânturi de vorbărie goală! Nu căta la versuri, nu gândi la ele, așteaptă poezia că uneori ea vine, vine de departe, de dincolo de stele și dacă-ți e menită, veni-va chiar la tine!