Poezia

Deschise-n cer sunt porţi spre soare
Şi palma dreaptă mi-o întind,
În ea cuvintele să prind,
Cernute cu tandreţe mare.

S-au strâns pe norii albi, pufoşi,
Bălaie muze ce din lire
Ne povestesc despre iubire
Şi despre oamenii frumoşi.

Rămas parcă vrăjit de glasuri,
Surprins între trăiri şi vis,
Notez într-un caiet deschis
Din ce-mi inspiră-aceste ceasuri.

Se naşte-acum, sub ochii mei,
O preafrumoasă poezie,
Cuvinte puse-n armonie
Şi-aduse-ofrandă pentru zei.

Noi nu avem nevoi mai mari
Pentru-a descătuşa poeme,
Decât să ne-ndreptăm la vreme
Privirea, către nori hoinari…