Povață

De ce mereu scriu de iubire?
M-ai întrebat acum un timp...
Din viața asta ce ar ramane
De trupul nu ar mai fi viu?

Cand mirosul de tamaie
Imbălsămează rugaciunea,
Nu se cuvine sa te îmbie
Prin izul ei înțelepciunea?

Când viața, bratele-ți întinde
Spre adâncul ei ca să pășești
Să nu te temi, mergi înainte
Doar cu blândețe sa iubești. 

Să arzi din suflet tot ce doare,
Să nu dorești, doar să oferi
Pășind domol prin lumea mare
Să uiți necazul cel de ieri.