Dunia Pălăngeanu POVESTEA CRĂIESEI Primăvara crăiasa vine învăluită în zori, ochii adumbriți de miresme par petale de flori, străbate cu pași înaripați aleile de soare în foșnetul dantelei, cu părul de zare. Pe degetele-i subțiri inele de ametis și rubin strălucesc cu sfială în aerul senin, pietre prețioase- foșnet de tafta, parfum de agată cer de catifea… În calești de muguri trece-n necuprins, ca un paj se-nclină ochiul meu învins de-atâta culoare în tablou vrăjit, din care crăiasa tocmai a fugit. Primăvara, uneori, crăiasa iese din ramă, misterioasa-i poveste surprinsă de pictor încet se destramă.