Povestea mea

Povestea mea e și povestea voastră, 
Nimic original sau mai de preț în ea, 
Un pic banală chiar vi se va părea, 
Căci ați trait-o chiar și dumneavoastră. 

Aveam vreo câțiva anișori... se pare, 
In pas voios plecam din grădiniță 
Ținând de după umeri o fetiță 
Spunându-i că am... gând de-nsuratoare. 

La școală multe fete cucuiete 
Băteau la poarta dragostei... în fine, 
Eu m-am ținut cât m-am putut abține 
Si le goneam, așa, mai... pe-ndelete. 

Da... cred că pe la treisprezece ani 
Ii răspundeam unei colege Mia, 
Când mi-a cerut cu drag prietenia: 
”Suntem prieteni, noi nu suntem... dușmani!” 

Si-apoi liceul... când viața-i o foaie goală... 
N-am învățat iubi... și-a câta oară 
O tot dădeam mereu numai în bară, 
Căci...nu era-n materia de școală! 

Scriam poeme de amor fierbinte 
Si le puneam pe strune de chitară, 
Să-ncante-un suflet bun de domnișoară, 
Dar...ochii ...mereu mi-o luau-nainte,

Spre o altă nurlie fetișcană 
Ce-abia îi pârguise rodul vieții... 
Ehe!...unde sunt anii tinereții?  
S-au dus sau oare fost-au o... Morgană? 

Deci cum v-am mai spus: nimic original, 
In viață am iubit si-am fost iubit, 
Si mă scuzați de poate v-am plictisit 
Cu versul simplu, șăgalnic și... banal. 

Căprar Florin