Prietenul cel bun

Prietenul cel bun
...
De lumea asta toată, ascunde-te în tine,
Că lumea asta toată doar sieși își vrea bine,
Nu spune nimănui din lume-a ta povară,
Că nimeni nu dorește povara ta să-l doară!
...
Nu da în lume sfaturi, că-n lume n-ai valoare,
Lasă să-și ducă crucea cum știe, fiecare,
De-a lumii înțelesuri tu ține-te deoparte,
Că-n lumea asta toți le știu deja pe toate!
...
Nu va-nțelege lumea nimic din ce-ai să-i spui,
De te-ai închis în tine să nu deschizi oricui,
De ți-or striga la ușă ”tu ești salvarea noastră”,
Nu le deschide ușa, fugi iute prin fereastră!
...
De la această lume, prea multe să n-aștepți,
Că-n lumea asta mare, puțini sunt înțelepți,
Iar cine-i înțelept, după cum știi foarte bine,
De-ți va simți chemarea, te va găsi pe tine!
...
Spus-au înțelepții care-au trăit de mult,
Că-n lumea asta mare, mai bine stai retras,
Fii conștient de fapta-ți, de fiecare pas,
Vorbește doar cu tine, în lume stai tăcut!
...
Nimic tu nu le spune, nici n-asculta ce spun,
Prvește detașat a lumii tristă soartă,
Că fiecare-n sine destinul său și-l poartă
Și-a ta tăcere fie-ți prietenul cel bun!