După o lungă şi geroasă iarnă O rază blândă îmi mângâie inima, O apariţie... de pe alte meleaguri...lira mea sună Din nou pentru o nouă iubire sublimă. Ai adus cu tine căldura ţărmului italian, În părul tău stau ascunse toate stelele mării, Ochii tăi sunt lumina lunii, un vânt sicilian M-a ameţit, mi-a sporit plăcerea, dorul iubirii... Ce minune, ce graţie, glasul tău mângâie Porumbeii din piaţa Sfântul Marcu, mâinile tale Ating sublim norii falnicii Florenţe, buzele tale Sărută toată istoria iubirii italiene, ah femeie. Un vechi cântec, mort demult, a înviat Prin graţia ta, mersul tău zdrobeşte Toată ura şi pasiunea Italiei, ai sperat Tu oare, că aici undeva un biet poet te iubeşte? În tine stă ascuns lacătul inimii mele Smulge-l dar nu distruge inima ce bate Precum Adriatica în coasta Italiei, păsările Vin în stol, zboară, zboară către calea de lapte. Acolo sus ele vestesc pasiunea mea Pentru o primăvară iniţiatică, pentru o bucurie Ce numai Dante a avut-o în Paradis, iar marea Falnic urlă: Nu fi nepăsătoare, femeie! Din volumul Pietre si Inimi de Alexandru Cristian, publicat in anul 2015.
sâmbătă, 31 mai 2025