“Ce-i cu tine, domnişoară? De ce vrei să mergi afară? Ai simţit că-i primăvară Şi vrei să ieşi, prima oară? Nu ştiu ce să fac cu tine, Dacă-i vremea, se cuvine, Să mă-ncred că este bine Să te las printre albine, Printre flori şi gângurit Ce-l consider cam subit… Nu eşti tocmai de iubit! Lasă…timpul nu-i grăbit, Te aşteaptă şi pe tine Chiar de pleacă, iarăşi vine, Primeşti ce ţi se cuvine… La lăbuţe-o să se-nchine Un motan venit din lume!” Astfel eu vorbeam pisicii Care nu răspundea fricii (Ce-o simţea-n curtea bunicii) C-o vor năpădi puricii! Cu ochi mari de visătoare Pisica se credea mare, Năzuia la o-ntâlnire Cu cea mai mare iubire! Cu o mângăiere blândă Mâna-n blană se scufundă Iar pisica acum se “scaldă” În iubirea mea cea caldă!
sâmbătă, 31 mai 2025