Prin cuvânt

Îmi complic iar existenta
Căutându-mi chintesența-
Filosofez doar nebunii,
Kilograme-ntregi de poezii. 

Ironic sau neironic,
Drumul mi-e mereu deschis
Și vă spun nu! Nu-i un vis,
Un poet e-n slove vornic. 

Cum o candelă târzie
Se-mpletește-n aurie
Stea nemărginită
Așa și dragostea-mi nedefinită
În cuvinte se-nfiripă. 

Că-s de-amor sau de tristețe,
Poemele renasc noblețe-
Arta cuvântului respiră
Veacul vecilor cântat în liră. 

Mereu cuprins de deznădejdi de ești,
Viața sfântă n-o uita-
Asta este taina mea: 
Prin cuvânt te mântuiești.