Prin noaptea-n care fumul

Prin noaptea-n care fumul 

E pasăre măiastră deasupra casei, fumul,
ce-n unduiri gingaşe, din aripi, se ridică
spre stele-n care viaţa şi-a desenat, din scrumul
căzut din flăcări albe, un zbor de rândunică.

E pasăre în zbor, deasupra casei mele,
când e purtat de vântul ce sufletu-şi împarte,
între povestea fetei, pe margine de stele
şi visele ei blânde, ce zboară mai departe.

Deasupra casei fumul, e pasăre măiastră,
plutire peste umeri, ca o maramă albă,
din patul nopții noastre, privesc către fereastră,
prin noaptea-n care fumul dansează-n iarna oarbă.